Cautare in web site:
Abonare la newsletter:
Schitul Vovidenia :: Player audio :: Schitul Vovidenia :: Player audio ::
 
La Vovidenia se urcă printre brazi. Urcuşul fizic îndeamnă la înălţare spirituală, iar verdele peren al brazilor aminteşte de frumuseţile nepieritoare ale sufletului care se străduieşte neîncetat să-l găsească pe Hristos Domnul. Aşezat într-o poiană tihnită din preajma lavrei nemţene, Schitul Vovidenia reprezintă retragerea fără îndepărtare şi discreţia fără izolare, dobândind dimensiunea veşniciei.


Vovidenia se ascunde de privirile călătorului grăbit, dar se descoperă cu frumuseţile văzute şi nevăzute celui atent căutând locul hărăzit întâlnirii omului cu Dumnezeu.

Natura îi însoţeşte pe cei ce ajung la Vovidenia, fiind un receptacol al rugăciunilor şoptite în inima luminată de credinţa câtorva veacuri a numeroşilor monahi care de-a lungul timpului s-au retras aici pentru a face din schit un loc de priveghere şi trezvie.

După trecerea Seminarului Teologic, înainte de a se ajunge la Mănăstirea Neamţ, din şoseaua principală se desprinde, în partea stângă, drumul printre aleea de brazi şi la circa 500 m se ajunge în spaţiul monastic al Schitului Vovidenia.

Schitul Vovidenia este un schit ortodox din judeţul Neamţ, aflat la foarte mică distanţă de Mănăstirea Neamţ. Localizat în comuna Vânători Neamţ, la un kilometru sud-est de Lavra Neamţului, locaşul de rugăciune închinat "Intrării în Biserică a Maicii Domnului" sau popular "Vovidenia" se află la 17 kilometri vest de Târgu Neamţ şi la 61 de kilometri nord de Piatra Neamţ. Schitul aparţine de Mănăstirea Neamţ, alături de schiturile Icoana şi Pocrov.

Încă din secolele XV-XVI acest loc era preferat de către pustnicii care se retrăgeau de la Mănăstirea Neamţ pentru mai multă linişte. Abia în secolul al XVII-lea avea să fie cunoscut ca schit cu numele de "Slătioru" după denumirea pârâului care vine din pădure. În anul 1790, familia banului Gosan a ctitorit aici o biserică de lemn cu hramul "Sfântul Spiridon". Schitul Vovidenia a fost rectitorit de către Episcopul Ioanichie al Romanului pe locul vechiului schit numit "Slătiorul" sau "Spirea", cu hramul "Sfântul

Ierarh Spiridon". Aici au trăit monahi iubitori de linişte din Mănăstirea Neamţ şi tot aici şi-a petrecut anii de ucenicie Ioanichie, înainte de a ajunge episcop, lucru întâmplat în anul 1747. Neuitând locul noviciatului său, Episcopul Ioanichie ctitoreşte aici o biserică de lemn în anul 1751, lângă alta mai veche din 1749. Lăcaşul este reînnoit, tot din lemn, între anii 1790-1799, prin contribuţia ieromonahului Isaia, egumenul Ioanichie de la Mănăstirea Bogdana şi stolnicul Atanasie Gosan, cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului".

După 100 ani, în anul 1849, biserica Vovidenia a fost desfăcută şi dăruită locuitorilor din satul Lunca (comuna Vânători), în acelaşi an începând construirea actualei biserici de zid, ctitorită între 1849 şi 1853 de egumenii Daniil şi Gherasim Miron. Pisania bisericii spune:

"Chir Gherasim Miron, Mitropolitul Sofronie, prin arhiereul Marchian a sfinţit această biserică iar în anul 1873, fiind domn al Principatelor Unite Carol I, Mitropolitul Moldovei D.D. Calinic Miclescu, stareţ al mănăstirii Chir Timotei, s-au scris această inscripţie de ieroschimonahul Arsenie Ghibăcescu, unul din ctitori egumenul schitului, spre ştiinţă în viitoriu. În anul 1873, octombrie 11 s-au sfârşit aceasta."


Schitul Vovidenia a mai fost denumit şi "Altarul din Poiana Liniştii", aici fiind locul de întâlnire şi trăire duhovnicească a mai multor călugări. Biserica atrage atenţia de departe prin eleganţa turlelor sale. Este o construcţie de plan treflat, cu absidele laterale de formă semicirculară, iar proscomidia şi diaconiconul încadrează absida altarului cu două blocuri dreptunghiulare.

Faţadele de dată recentă sunt împodobite cu o frescă în stil neoclasic, interesantă prin coloritul şi prin compunerea scenelor biblice. Au fost realizate în 1968-1969 de pictorul Constantin Călinescu, ajutat de soţia sa Elena şi de elevul său, Dumitru Gabor. În timpul egumenului Nazarie Chirilă s-au construit trei corpuri de clădiri, s-a pictat în tempera interiorul bisericii mari şi a fost amenajat un paraclis cu hramul "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena" şi împodobit cu pictură de către Arhim. Bartolomeu Florea. Între anii 1998-1999 s-a construit un nou corp de chilii cu parter şi etaj, cu o bucătarie şi trapeză, iar în anul 2000 s-a consolidat egumenia şi i s-a adăugat un etaj (după "Monumente Istorice din Judeţul Neamţ" de M. Dragotescu, D. Bârlădeanu, Gh. Bunghez şi " Mănăstirea Neamţ " de Arhim. Benedict Sauciuc - Editura Trinitas, Iaşi, 2005).


În prezent, la Schitul Vovidenia vieţuiesc 8 călugări alături de egumen (Arhim. Mihail Daniliuc).

 
               
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de
Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.