Cautare in web site:
Abonare la newsletter:
Schitul Vovidenia :: Player audio :: Schitul Vovidenia :: Player audio ::
 
Schitul Vovidenia este așezat într-un spațiu foarte dens din punct de vedere spiritual și cultural. Însăși comuna Vânători-Neamț, din care face parte este o comună turistică, cu multe monumente de interes regional și național. Dacă ne gândim doar la faptul că pe raza comunei Vânători există un număr de 42 de biserici, este lesne de înțeles că ne aflăm într-o zonă cu o puternică tradiție culturală, turistică, dar mai ales spirituală.

În jurul Schitului Vovidenia sunt foarte multe obiective turistice de o importanță deosebită. În continuare ne propunem să facem un scurt pelerinaj imaginar.

Zimbraria Dragos Voda Manastirea Varatec Manastirea Sihla


Mănăstirea Neamț
În decursul vremii Mănăstirea Neamț a ținut făclia aprinsa a Ortodoxiei atât în Țările Romane cât și în întreg spațiu sud-est european.

Încă de la formarea acestui așezământ monahal, călugării s-au îndeletnicit cu arta scrisului și a meșteșugului în "arta de frumos" specific în timpul respectiv numai vieții monahale. Mai târziu, în timpul Sfântului Paisie apar traducerile, ca apoi în secolul al XIX-lea să ia ființa și tiparul în aceasta mare Lavra. Pentru multe mănăstiri, Neamț a fost un simbol de inspirație după cum afirma atât de frumos Grigore Ilisei, numind-o "Mănăstirea Mănăstirilor". Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. În vara anului 1933, intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva. În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni. Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească (18000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod (unchiul lui Ștefan cel Mare), iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee. Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite.

Schitul Pocrov
La apus de Schitul Vovidenia, peste Dealul Brăilencei, într-o poiană de rară frumuseţe, ne întâmpină Schitul Pocrov (hramul "Acoperământul Maicii Domnului", sărbătorit la 1 octombrie), ctitorie din 1714 a Sfântului Ierarh Pahomie, monah din Mănăstirea Neamţ şi episcop al Romanului între 1707 şi 1714. Biserica din bârne pe temelie de piatră are plan treflat cu pridvor la apus, în axul bisericii şi clopotniţă separată. Acoperişul este străpuns de trei turle, dintre care numai cea din mijloc are legătură cu bolta interioară. Catapeteasma a fost executată odată cu biserica ce poartă hramul "Acoperământul Maicii Domnului" (în slavonă "Pocrov"), având icoanele zugrăvite în maniera picturii bizantino-atonită din care nu lipsesc nici unele elemente kieviene.

Schitul Icoana Veche
Icoana Veche a fost ridicat în urmă cu aproximativ 200 de ani de către un grup de călugari de la Mănăstirea Neamţ. Înfiinţarea schitului este străns legată cu ascunderea icoanei Maicii Domnului, icoana primită în dar de la împărăţii Paleologi, în urmă cu 600 de ani. Această icoană a fost dăruită voievodului Alexandru cel Bun al Moldovei, împreună cu icoana Sf. Ana care se păstrează în prezent la Mănăstirea Bistriţa. În anul 1821, pe vremea Eteriei, atunci când Mănăstirea Neamţ, ca şi alte mănăstiri din zonă, au ascuns lucrurile de preţ în Muntele Rusu, chiar în locul unde astăzi se află Schitul Icoana Veche. Locul acesta se află la cca. 5 km distanţă de Mănăstirea Neamţ şi îndată după ce icoana a fost ascunsă acolo, câţiva calugări iubitori de linişte, de isihie şi de rugăciune, au construit acolo o bisericuţă din lemn şi câteva chilii, iar după anul 1990, biserica a fost refăcută şi când a fost sfinţită a primit ca hram, ca patron, pe Sf. Antonie cel Mare. Bisericuţa din păcate a fost mistuită de un incendiu anul trecut. Era o construcţie mică din lemn, pe fundaţie de piatră, cu altar, naos şi pridvor care are intrare prin răsărit, pe o uşă din lemn cu două canaturi, cu geamuri în partea superioară. Pe pridvor se afla un mic turn-clopotniţă din lemn acoperit cu tablă, de formă pătrată. Altarul era luminat de o fereastră la est, iar naosul de o fereastră la sud şi alta la vest. Ferestrele erau confecționate din lemn, simple, dreptunghiulare, cu grilaj metalic în interior. Din pridvor în naos se intra pe o uşă din lemn cu un canat, cu geamuri în partea superioară. Catapeteasma era din lemn, cu sculptură numai la uşile împărăteşti. Pardoseala era din scândură, acoperişul cu draniţă (numai turnul clopotniţei fiind cu tablă). În exterior biserica era căptuşită cu scândură. Incinta schitului este foarte mică, înconjurată de râpe rămase de la alunecările de pământ din 1940, din pricina cărora Schitul a fost mutat în Poiana Muntelui Rusu, unde s-a înfiinţat Schitul Icoana Nouă. După 1993 la Schitul Icoana Veche au fost aduşi trei călugări.

Schitul Icoana Nouă
În anul 1948, în acest loc s-a retras obştea schitului Icoana veche. În vremea luptelor Eteriei, în 1821, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ a fost adusă în munte, la Piscul Rusului, împreună cu alte obiecte bisericeşti. După ce au stat un an la Icoana Veche, cum i s-a spus locului, au fost duse înapoi la Mănăstirea Neamţ. Pe locul unde au fost ascunse s-a făcut un cerdac şi monahul Agapie a pictat o icoană după cea de la Neamţ. În anul 1924, Ieromonahul Ioachim Crăciun a ridicat o bisericuţă din lemn, cu hramul Naşterea Maicii Domnului. Cutremurul din 1940 a provocat alunecarea terenului şi Schitul a rămas pustiu. În 1948 conducerea mănăstirii Neamţ a mutat Schitul 2 km mai sus, în Poiana Muntelui Rusu. În 1951 Episcopul Pavel Şarpe a sfinţit în acest loc actualul schit Icoana Nouă. Pentru traiul călugărilor a fost construită o clădire parter din lemn, cu un frumos paraclis în capătul ei sudic. După 1990 s-a construit la nord-vest o clădire frumoasă cu etaj. Cerdacul de la parter e susţinut de stâlpi din zid, iar cel de la etaj e susţinut de stâlpi din lemn. Clădirea este acoperită cu tablă zincată. În capătul nordic al clădirii se află trapeza spaţioasă a schitului, pictată cu frumoase scene biblice, precum: Cina cea de Taină, Nunta din Cana Galilei, Înmulţirea Pâinilor, Întoarcerea Fiului Risipitor. Paraclisul din noua clădire încă în construcție, are catapeteasma pictată de renumitul iconar Irineu Procenco de la Sihăstria și este catapeteasma de la fostul paraclis construit cu câteva decenii în urmă. Clopotniţa, construită la 30 m est de biserică, este o clădire mare, din zid de cărămidă, cu gang, înaltă de 38 m. Are o turlă centrală şi alte două laterale. La etajul întâi este amenajat un paraclis cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Incinta are alei betonate, iarbă şi pomi fructiferi.

Manastirea Sihastria Manastirea Secu Manastirea Neamt

Schitul Cărbuna
După ce se trece prin pasul Braniște, vis-a-vis de Rezervația de Zimbri – Dragoș Voda şi la 3 km. de Mănăstirea Neamț, într-o plantație de stejari seculari se află Schitul Cărbuna.

Încă de la întemeierea mănăstirii acest teren a fost proprietatea mănăstirii, făcând obiectul de "necesitate" în trecutul îndepărtat, pentru apărarea și buna funcționare a Cetății Neamț. Aceste proprietăți au fost confiscate în timpul regimului comunist, iar după multe intervenții, în anul 2001, Mănăstirea Neamț a primit în proprietate suprafața de 281 ha. teren arabil - pășuni și fânețe. În acest loc unde s-au jertfit eroii neamului romanesc, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în anul 2001, s-a înființat Schitul Cărbuna cu hramul "Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare și Sfânt". Intre anii 2001-2003 s-a construit un corp de chilii cu trapeză și paraclis. La Schitul Cărbuna sunt 5 viețuitori și împreună cu egumenul schitului Ierom. Elefterie Păduraru țin candela aprinsă, a rugăciunii, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

Schitul Braniște
La circa 4 km de Mănăstirea Neamț, la confluența dintre drumul care vine din Transilvania și altul care vine din Tg. Neamț se află Schitul Braniște. În anul 1601, Ieremia Movila întărește o prisacă în "Braniște pe Bohotin ", iar la 6 noiembrie 1582, domnul "Petru Șchiopul", împuternicește pe călugării Mănăstirii Neamț "să apere și să țină o braniște dintr-un pisc, care se va alege în ocina mănăstirii ". Braniștea este locul unde Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt a făgăduit, că dacă va birui pe "neprieteni" va ridica o biserica măreață – ceea ce a și făcut - adică biserica "Înălțarea Domnului" (1485-1497) de la Mănăstirea Neamț. Având în vedere că la Braniște este o gospodărie anexă a mănăstirii din cele mai vechi timpuri, între anii 1999-2003 s-a construit un nou corp de chilii cu un paraclis, având hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", egumen fiind Ierod. Ghenadie Buhăianu, iar împreună cu cei 4 viețuitori ai schitului săvârșesc cele 7 laude zilnic, iar în duminici și sărbători Sfânta Liturghie.

Seminarul Teologic Veninam Costachi
Este un punct de referință din proximitatea Vovideniei. O școală teologică redutabilă care a dăruit Bisericii personalități marcante: doi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, renumiți profesori de teologie, stareți, preoți, psalți de renume. În curtea seminarului a fost construită o biserică închinată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, care este unul dintre cei mai recenţi sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamţ, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august.

Parcul Natural Vânători-Neamț
Sediul administrativ se află la 4 km depărtare de Schitul Vovidenia. Parcul Natural Vânători Neamţ este o arie protejată constituită în anul 1999, cu statut de parc natural, destinată protejării moştenirii naturale, spirituale şi culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor, conservării peisajului şi tradiţiilor locale, reintroducerii zimbrului în arealul său natural şi încurajării turismului bazat pe aceste valori. Zona include o largă paletă de valori naturale, culturale şi istorice; în consecinţă, obiectivele administraţiei parcului sunt diverse, legate de specificul local, în acord cu principiile general valabile ale managementului ariilor protejate. Existenţa tuturor acestor valori şi importanţa integrării armonioase a rezultatelor activităţii umane cu mediul înconjurător, necesită elaborarea şi implementarea unui plan de management specific ariei luate în considerare. În acest mod se poate urmări îndeplinirea obiectivului major al parcului, respectiv conservarea biodiversităţii, în cadrul unei strategii adecvate, prin măsuri cu caracter unitar, care să permită cunoaşterea cât mai detaliată a situaţiei existente şi stabilirea unor obiective realiste.

Manastirea Agapia Cetatea Neamtului Casa Memoriala Ion Creanga - Humulesti, Neamt

Rezervația de zimbri "Dragoș Vodă"
Se află la o distanță de 2 km de Vovidenia. Rezervația de Zimbri şi Fauna Carpatina "Dragoș Voda" este una din cele 4 rezervații de zimbri existente la noi în țară și este catalogată ca fiind una dintre cele mai mari rezervații dedicate zimbrilor din Europa. Situată în nordul județului Neamț, pe raza comunei Vânători-Neamț, în apropierea drumului naţional DN15 și a Mănăstirii Neamțului, rezervația, reprezintă unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale județului.

Rezervația de Zimbri şi Fauna Carpatina "Dragoș-Vodă" a fost înființată în anul 1968, se întinde pe aproximativ 11.500 ha şi este una dintre cele patru arii protejate incluse în Parcul Natural Vânători-Neamț.

Mănăstirea Sihăstria
Este situată în partea nordică a judeţului Neamţ, la 22 km de oraşul Tg. Neamţ, la 7 km din dreptul localităţii Leghin (fost Gura Secului), aflată pe şoseaua Tg. Neamţ-Poiana Largului şi la 3 km de mănăstirea Secu pe lângă care se trece. Aşezământul este construit într-o depresiune subcarpatică pe locul numit Poiana lui Athanasie. Aici, la marginea unei păduri seculare, cu dealuri a căror culmi variază între 800 şi 1100 m, erau mai multe chilii de pustnici. De aici, o potecă urcă spre apus, peste creştetul Stănişoarei cale de 4 ceasuri până la Hangu. Întregul ansamblu mănăstiresc se află pe un platou însorit, înfipt în coasta muntelui. Intrarea se face dinspre sud, prin gangul boltit al turnului porţii. Pe laturile incintei se ridică trei corpuri de chilii (latura din est păstrează urmele unor chilii mai vechi). Din faţa mănăstirii urcă o potecă care duce, după 3,5 km prin pădure la schitul Sihla, pe lângă linia de stâlpi electrici. Când poteca traversează drumul forestier, dacă se merge la dreapta 2 km pe acest drum şi la podişcă (aflată în dreapta drumului) se urcă încă 1,5 km, se ajunge la schitul Daniil Sihastru din zona ce poartă numele "Râpa lui Coroi". La Sihla se poate merge şi pe drum de piatră carosabil (6 km) dacă ne întoarcem spre mănăstirea Secu 400 m ramificaţie dreapta.

Sihaştrii care au trăit la Poiana lui Athanasie au ridicat prin 1655 o biserică din lemn, arsă mai târziu de tătari. Prin 1734, şapte călugări de la mănăstirea Neamţ, retraşi aici, au agăţat o icoană a Maicii Domnului într-un brad. Ei s-au rugat în faţa icoanei şi-au hotărât prin legământ să nu facă păcate trupeşti, să nu consume carne şi să nu aibă avere personală.

Mănăstirea Secu
Mânăstirea Secu, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din munții Neamțului, își are începutul în prima parte a secolului al XV-lea când, printre alte sihăstrii existente, apare sihăstria Secului, numită Ioan și Atanasie. Nu departe de actuala așezare a mânăstirii, pe locul unde se află cimitirul, există schitul Zosima. Aceste date reies dintr-o inscripție aflată la intrarea în schit, pierdută în 1821, când ultima rezistență a Eteriei conduse de Ipsilante este înfrântă de turci, care incendiază și mânăstirea. În acest așezământ cu viață de obște, unde rugăciunea se împletea cu ascultarea, starețul Zosima, cunoscut erudit și dascăl, fondează o școală în care se studia gramatica, muzica, pictura și sculptura. Scopul școlii era formarea monahilor scriitori, copiști, cărturari, meșteri artizani. Dintre aceștia se remarcă Dosoftei ca dascăl, Varlaam, Ghedeon și Sava ca stareți, toți Mitropoliți ai Moldovei, Mitrofan Episcop de Roman și alți clerici ce-au slujit lui Dumnezeu și națiunii, cu credință. Schitul lui Zosima a durat până în anul 1602, când vornicul Nestor Ureche (tatăl scriitorului Grigore Ureche) ctitorește actuala biserică din zid închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica păstrează caracterisicile ctitoriilor voievodale moldave din sec. al XVII-lea, cu unele mici modificări în arhitectura exterioară.

Mănăstirea Sihla
Este situat la 25 km de Târgu Neamţ. Aici se poate ajunge pe drumul care merge spre Mănăstirile Secu şi Sihăstria. Înainte de a ajunge la poarta Sihăstriei, pe partea stângă, şoseaua se bifurcă cu un drum forestier, ce permite accesul la Sihla cu masina, dupa 6 km. Pelerinii care vor să urce pe jos, pot scurta distanţa la jumătate, traversând pădurea, pe o cărare marcată cu triunghi albastru, ce urcă până la peştera Cuvioasei Teodora, continuă pe lângă "biserica dintr-un brad" şi coboară la Sihla. La jumătatea drumului forestier, un indicator arată o poteca ce duce spre alt lăcaş sfânt din inima pădurii, în locul numit Râpa lui Coroi, unde se afla Schitul Daniil Sihastru, de unde porneşte o cărare mult mai anevoioasă ce duce la Sihla. Se mai poate ajunge la Sihla cu maşina şi din spatele Mănăstirii Agapia, parcurgând un drum forestier de 8 kilometri, iar cei care vor sa ajungă pe jos, tot de la Agapia, urca până la Agapia din Deal, de unde continua traseul spre Sihla, pe coama muntelui. Vechea ctitorie a familiei Cantacuzino din anul 1741, cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" a dăinuit până în anul 1813, când arhimandritul Benedict, stareţul de atunci al Mănăstirilor Neamţ şi Secu, a reînnoit-o din temelie de piatră şi pereţi de bârne de lemn, în stilul clasic al bisericilor moldoveneşti, în formă de cruce cu o singură turlă deasupra naosului, cu interiorul împărţit în altar, naos şi pridvor, şi împodobită cu o catapeteasmă veche, sculptată în lemn de tei, poleită cu aur, cu icoane pictate de meşteri diferiţi. A fost renovată de mai multe ori în sec. XX.

Biserica "dintr-un brad". Frumoasa bisericuţă cu hramul Schimbarea la Faţă dăinuie în apropierea Schitului Sihla, sub o stâncă, din anul 1763. A fost ctitorită de Ioniţă Aga Cantacuzino-Paşcanu, în amintirea prietenului său Ioan Coroiu, mort pe aceste meleaguri, la vânătoare. Micul lăcaş de rugăciune are forma de navă, fără absidă şi turlă. Catapeteasma este pictată în ulei, odată cu construcţia bisericii, şi se păstrează în forma iniţială.

Peştera Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla. Acesta este un alt loc de pelerinaj şi rugăciune, ce se află în munţi, mai sus, ascunsă printre stânci. Aici şi-a petrecut câţiva ani din viaţă, în izolare totală şi rugăciune, Sfânta Teodora. Peştera este situată într-un spaţiu îngust dintre două stânci înalte, în care a fost creat un altar de rugăciune, luminat mereu de lumânări şi candele aprinse de vizitatori. În apropierea peșterii se află şi o stâncă de o formă insolită, ce poate fi escaladată şi pe o scară, unde tradiţia spune că era locul în care sfânta lua masa. Bucatele pe care le mânca erau firimituri aduse de păsările cerului, de la mănăstirea Sihăstria.

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamț. În tinereţe, Teodora a fost căsătorită de părinţi, fără voia ei, cu un tânăr evlavios, dar firea ei singuratică râvnea pentru o viaţă monahală, aşa cum râvnea şi șotul ei. Au hotărât amândoi să ia drumul dorit. Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti din Vrancea, iar soţul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, din preajma Sucevei. Când au năvălit turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti, iar Cuvioasa Teodora şi celelalte măicuţe s-au risipit în pădurile din partea locului, unde au îndurat foame, frig şi tot felul de încercări. Aici, stareţa lor, Paisia, a trecut la Domnul, iar Teodora s-a retras pe meleagurile natale, în Munţii Neamţului, pentru a-şi duce viaţa în post şi rugăciune. După ce a trecut pe la Mănăstirea Neamţ şi s-a închinat, a plecat în munţii Sihlei, unde a rămas până la moarte. Moaştele Sfintei Teodora se afla la Mănăstirea Pacerska din Kiev, aşezate în racla de mare preţ, pe care scrie Sfânta Teodora din Carpaţi.

Toate aceste obiective se regăsesc foarte aproape de Schitul Vovidenia, la o depărtare de până-n 15 km. Coborând spre orașul Târgu Neamț obiectivele turistice sunt la fel de multe, prezentând același interes pentru turiști.

Casa Muzeu Vasile Gaman
În drum spre Mănăstirea Neamţ, autocarele fac un ocol prin satul Lunca, unde tot mai mulţi turişti vor să viziteze casa-muzeu Vasile Gaman. Stăpânul casei, moş Vasile, cum îi spun consătenii, este cunoscut în întreaga ţară ca un iscusit sculptor în lemn. "Am scris istorie cu dalta, spune dumnealui, am dat lemnului înfăţişare de floare, de pasăre şi de chip de om". Cu suflet, cu credinţă şi cu truda mâinilor a împodobit cu sculpturi cincizeci de biserici. "Am sculptat iconostase, strane şi icoane la mănăstirile Agapia, Ciolpani, Tisa Silvestri, la Catedrala Eroilor din Târgovişte şi în multe alte colţuri ale ţării. Acum, zâmbeşte meşterul, am în lucru şi sper s-o termin până la sfârşitul anului o troiţă care va fi aşezată, potrivit obiceiului din vechime, la răscruce de drumuri, în localitatea Târgu-Frumos." Dragostea pentru istoria neamului, pentru tradiţii a făcut ca, de-a lungul timpului, Vasile Gaman să adune într-o casă, construită ca în vechime, după o gravură de acum 200 de ani, o multitudine de piese rare, mărturii ale modului de viaţă din satul românesc tradiţional.

Muzeul Sătesc Vânători-Neamț
"Şcoala Veche" construită de Arhimandritul Chiriac Nicolau în anii 1895, respectiv 1897, adăposteşte acum Colecţia muzeală a comunei Vânători-Neamţ. În acest mic muzeu o să fie adunate valoroase materiale etnografice, de artă populară, tipărituri, numismatică, materiale arheologice. În faţa acestui muzeu, poate fi admirat Monumentul Eroilor, construit în anul 1904 în cinstea eroilor vânătoreni căzuţi în lupta din 6 septembrie 1877 pentru cucerirea redutei Griviţa. Având iniţial altă locaţie, monumentul a fost mutat aici în august 1969, însă a suferit deteriorări. Fostul primar Dumitru Ticu a reuşit să-l renoveze astfel încât în data de 9 mai 1977 are loc dezvelirea noului monument într-o atmosferă de sărbătoare. Actualul sediu al Bibliotecii Comunale este fosta casă a directorului şcolii. Vechea bibliotecă, căreia acelaşi arhimandrit i-a dăruit peste 5000 de volume, a pierdut mare parte din dotare în timpul celor două războaie şi mai apoi în anul 1951. Dragostea de cultură a făcut însă ca oamenii comunei să reînnoiască zestrea bibliotecii. Astfel, în anul 1972, în actualul local reparat, şi având un număr de aproximativ 12.000 volume, biblioteca şi-a putut aniversa cei 75 ani de existenţă.

Casa Memorială Ion Creangă
Înainte de intrarea în Târgu Neamț se află acest muzeu atât de iubit de toți românii. Este un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a copilărit povestitorul român Ion Creangă (1837-1889) în satul Humulești (astăzi suburbie a orașului Târgu Neamț) din județul Neamț. Casa a fost construită din lemn în anul 1833 (după cum indică în LMI) și se află situată pe strada Ion Creangă nr. 8. Casa memorială-muzeu Ion Creangă din Humulești se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004. Construită de către Petrea Ciubotariul, bunicul marelui povestitor, casa în care s-a născut și a copilărit Ion Creangă a fost amenajată ca muzeu în anul 1951. Devenită unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale, aceasta reprezintă, dincolo de semnificația sa istorico-literară și sentimentală, un produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei și ariei etno-culturale în care se încadrează. Sub acoperișul larg de draniță, pereții durați din bârne groase peste care s-a așternut un strat de lutuială, delimitează o singură încăpere cu ferestre înguste și o tindă unde abia puteai să te învârți. Intrarea scundă este adăpostită de ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică. Exponatele prezentate sunt caracterizate de simplitatea, bunul simț și modestia proprie țăranului moldovean, generând un puternic sentiment de pioșenie, nu numai pentru ceea ce reprezintă ele față de amintirea lui Ion Creangă, ci pentru că ele sunt mărturii autentice ale tradiției populare a locuitorilor din această parte a țării.

Casa Memorială Veronica Micle
Nu departe de Cetatea Neamţ, în vechiul centru al oraşului, Târgu Neamț se află Casa Veronica Micle, care constituie o preţioasă relicvă a veacului trecut, ce împleteşte imaginile vechii aşezări cu amintirea mereu vie a aceleia care, prin dragoste şi suferinţă, şi-a înscris pentru totdeauna numele alături de cel al lui Mihai Eminescu. Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea din lemn şi cărămidă, în cel mai autentic stil românesc, cu tindă şi trei încăperi la stradă, casa a fost lăsată în posesia Veronicăi Micle ca zestre şi moştenire de la părinţii săi. În anul 1886 casa este donată Mănăstirii Văratic, fiind folosită de maicile care primeau îngrijire la Spitalul din Târgu Neamţ. După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, imobilul a fost declarat monument istoric, la iniţiativa lui C-tin. Matasă, iar din 1982 a intrat în administrarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Este refăcută după planul originar şi amenajată ca muzeu memorial, fiind deschisă publicului începând cu anul 1984. În 1998 este amplasat un bust al poetei, realizat din bronz de către sculptorul Popa Damian-Ioan. Expoziţia permanentă existentă aici prezintă momente din viaţa şi creaţia poetică a Veronicăi Micle (fotocopii, manuscrise, cărţi, obiecte personale care au aparținut poetei etc.).

Muzeul de istorie și etnografie
Se află chiar vis-a-vis de casa Veronicăi Micle. Prezintă istoria meşteşugurilor tradiţionale din Depresiunea Neamţ, începând cu cele casnice (tors, ţesut), prelucrarea produselor agricole, a pieilor, osului şi cornului, lemnului, metalelor şi a ceramicii. În interiorul muzeului şi în pavilionul special amenajat din curtea acestuia sunt prezentate diferite instalaţii ţărăneşti de prelucrare a seminţelor şi a fructelor, lânii, lemnului etc. Prima expoziţie cu caracter muzeal a fost realizată în anul 1940, cu obiecte descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate de către profesorii Ilie Minea şi Dumitru Constantinescu la Cetatea Neamţ. Muzeul propriu-zis a luat fiinţă în anul 1957, când s-au sărbătorit 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare, mult timp această unitate fiind considerată a fi un muzeu al Cetăţii Neamţ. În 1978 muzeul a fost mutat în localul actual, în care a funcţionat Şcoala Domnească ridicată în 1853, unde au învăţat Ion Creangă, Vasile Conta ş.a. Între anii 1986-1987 expoziţia de bază a fost reorganizată complet, căpătând forma actuală.

Cetatea Neamțului
Este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania. Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță. Cetatea Neamțului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004.

Muzeul etno - folcloric Nicolae Popa din Târpești
Se află la o distanță de 10 km de Târgu Neamț și este cel mai cunoscut și mai mare muzeu particular din țară. Muzeul ,,Neculai Popa" de la Târpeşti mai este supranumit şi ,,locul unde s-a strâns istoria românilor". Poarta, sau "spiţa neamului", este sculptată din lemn masiv şi reprezintă elementul principal: Familia. Tata, mama şi fiul sunt reprezentaţi de trei stâlpi mari, iar între ei sunt sculptaţi şi ceilalţi membri. Familia a avut şi ţărani, şi intelectuali, iar pentru a nu-i amesteca pe unii cu alţii, în lemn, intelectualii au pălărie şi coc, în funcţie de gen, iar ţăranii au pălăria dată pe o parte. Curtea, mare şi spaţioasă, este în aşa fel gândită încât pe suprafaţa ei se regăsesc, în sculptură naivă, în piatră sau lemn, toate poveştile importante ale românilor, reprezentate simbolic: dacul şi romanul, soţia dacului şi cea a romanului, haiducii, povestea lui Peneş Curcanul, Gânditorul, o femeie cu un copil, lupta voinicului cu balaurul , pe care îl va dovedi, faţa românească şi nu în ultimul rând un moşneag. Muzeul din Târpeşti, reuşeşte să grupeze multe colecţii distincte sub acelaşi acoperiş: artefacte arheologice, colecţii , colecţii de etnografie locală, colecţii de icoane, colecţii de pictură şi sculptură naivă. Prima clădire este compusă din patru încăperi: hol de intrare, dispus central, două camere amplasate de o parte şi de alta a holului şi o a patra cameră (care avea rol de magazie, mărită ulterior), amplasată în partea din spate a clădirii.

În prezent construcţia găzduiește majoritatea creaţiilor lui Neculaişi ale Elenei Popa ( măști şi costume pentru spectacolele de Crăciun şi Anul Nou, sculpturi naive, în lemn şi piatră, realizate în decursul anilor ) şi o colecţie de veste brodate cu motive decorative tradiţionale, din zona Neamţ.

Mănăstirea Agapia
Tot din Târgu Neamț, la o distanță de aproape 10 km se află una din cele mai cunoscute mănăstiri din România, Mănăstirea Agapia. Situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț, această așezare monahală se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț). Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Biserica "Sf. Voievozi" - datând din secolul al XVII-lea; Paraclisul "Nașterea Maicii Domnului" - datând din 1864; Biserica de lemn "Sf. Ioan Bogoslov" - datând din 1821; Chiliile - datând din secolele XIX-XX; Construcțiile din incintă - datând din secolele XIX-XX; Turnul clopotniță - datând din 1823; Bolnița de lemn "Adormirea Maicii Domnului" - datând din 1780.

La acestea se adaugă și Casa scriitorului Alexandru Vlahuță (o chilie în care locuia scriitorul când venea în vizită la mănăstire), transformată în 1966 în muzeu memorial. Ea datează din 1885. Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de istoria Schitului Agapia Veche sau Agapia din deal. Denumirea de Agapia provine de la sihastrul Agapie care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi Mănăstirea Agapia Veche.

Mănăstirea Văratec
La 12 km de Târgu Neamţ şi la 40 km de Piatra-Neamţ, amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate monumente ale judeţului Neamţ. Printre ctitorii acestui aşezământ nu aflăm nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor mari dregători ai ţării. Tradiţia pomeneşte numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topoliţa din apropierea Văratecului şi venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. Permanent sprijinită de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detaşează mitropoliţii Veniamin Costache, Iosif Naniescu şi Pimen Georgescu, Mănăstirea Văratic s-a dezvoltat rapid ca un "mare stup duhovnicesc", constituind un model pentru alte mănăstiri de călugăriţe din ţară, dar şi un important factor de cultură pentru locuitorii satelor din zonă. Încă din 1860 s-a înfiinţat în satul Văratic o şcoală sătească mixtă, la care a funcţionat ca profesor "iconomul" Gheorghe Cheşcu şi ale cărei nevoi materiale erau acoperite de mănăstire. La sfârşitul aceluiaşi an s-a constituit şi Şcoala primară de fete condusă de profesoara Nastasia Agapi şi care avea ca "sediu" trapeza mănăstirii. Manastirea Varatec, unul dintre cele mai cunoscuteşi mai vizitate monumente ale județului Neamț, este situata intr-o mica depresiune de la poalele munților, adăpostita de culmea Dealul Mare, la o altitudine care nu depășește 460 m. Printre ctitorii acestui așezământ nu aflam nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor mari dregători ai tarii. Mănăstirea a luat ființă în 1781-1785 prin osârdia maicii starețe Olimpiada (fiica unui preot din Iasi), la sfatul renumitului staret Paisie Velicikovski de la mănăstirea Neamț şi cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimachi. n loc aparte în peisajul complexului mânăstiresc îl ocupă Muzeul Mănăstirii Văratec care adăposteşte Colecţia de artă veche bisericească, constituită între anii 1960-1961, la iniţiativa şi cu sprijinul susţinut al Mitropoliei Moldovei, în fostul atelier "Regina Maria". Colecţia este alcătuită în mare parte din lucrări proprii, realizate cu o deosebită măiestrie, migală şi dăruire de atâtea generaţii de călugăriţe care s-au înveşnicit în obştea Mănăstirii Văratec. Lucrări de broderie veche bisericească, Sfinte Epitafe, acoperăminte pentru amvon şi pentru Sfânta Masă, veşminte preoţeşti realizate manual, cu fir de aur şi argint, icoane şi sfinte vase, manuscrise şi Sfinte Evanghelii, adevărate capodopere de artă religioasă, dar mai ales obiecte de smerită închinare şi contemplare a sfinţeniei.

 
               
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de
Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.