Cautare in web site:
Abonare la newsletter:
Schitul Vovidenia :: Player audio :: Schitul Vovidenia :: Player audio ::
 
Câteva cărţi înseamnă foarte mult pentru un om. Şi mai cu seamă pentru un călugăr sau un preot. Cărţile îl ajută pe om să fie mai bun, mai instruit, mai aproape de adevăr. Pentru monahi sunt dreptare pentru a duce o viaţă după învăţătura părinţilor Bisericii care au lăsat posterităţii scrieri de o neasemuită frumuseţe. În general comunităţile monahale au avut întotdeauna biblioteci, pentru că bibliotecile sunt izvoare ce curg pururea pentru cei însetaţi după cunoaştere.

Şi la Schitul Vovidenia a existat în trecut o bibliotecă care avea un număr însemnat, pentru vremea aceea, de cărţi şi manuscrise. Pe unele din ele se întâlnesc câteva însemnări, inedite, ale episcopului ctitor Ioanichie sau a altor iubitori de carte.

Multe din cărţile şi manuscrisele de la Vovidenia au fost duse în biblioteca Mănăstirii Neamţ, unde se găsesc şi acum. O parte din însemnările aflate în ele au fost traduse în anii din urmă prin grija Arhimandritului, pe atunci, Nestor Vornicescu şi al Arhid. prof. Ioan Ivan.


În Biblioteca Mănăstirii Neamţ se găsesc astăzi un număr însemnat de manuscrise, unele vechi, altele mai noi, făcute de către călugări cu darul scrisului frumos, având o varietate de teme: unele sunt cu tematică istorică, conţinând o mulţime de date inedite, altele cu subiecte filocalice, omiletice, tipiconale - liturgice, etc. Dintre ele, câteva au aparţinut Schitului Vovidenia (fie au fost scrise în chiliile sale, fie au fost dăruite din afară pentru folosul părinţilor vieţuitori de acolo). Ele reflectă preocuparea cărturărească a acestor călugări ce vieţuiau atât de aproape de obştea stareţului Paisie.

1. Manuscrisul nr. 136 (Cazania în Vinerea cea Mare pentru chinurile lui Hristos):
În partea de jos a foilor 2-22 are însemnarea "a Schitului Vovidenia".

"Această sfântă carte ce se numeşte Ioanichie Galitovschie au fost a noastră şi am plătit ce s-au scris cu a noştri drepţi bani şi am dat-o la schitul nostru la Vovidenia Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Măria întru a noastră vecinică pomenire. Iar cine din cei netemători de Dumnezeu s-ar ispiti a o înstrăina de la schitul nostru ori cu ce feli de mijlocire, au din arhierei, au din domni, au din boieri, au din egumenii Mănăstirii Neamţului, au din călugării mănăstirii, au şi din alţi străini, pentru unii ca aceia iată şi noi zicem să fie blăstămaţi şi afurisiţi de Domnul Dumnezeu şi de Prea Curata Maica Sfinţiei Sale şi de 12 verhovnici Apostoli şi de 7 sfinte şi a toată lumea soboare şi de toţi sfinţii. Încă şi de darul arhieriei noastre ce ne-a dat Domnul Dumnezeu iarăşi să rămână afurisiţi şi neiertaţi niciodinioară. Leat 7269 (1761), iunie 1. Ioanichie, Episcop Romanului".

În partea de jos a foii 65 există menţiunea: "Această Galitovschie am dăruit-o la schitul nostru la Vovidenie, iar cine l-ar înstrăina de acolo să fie blestemat şi afurisit amin 7262 (1754). Ioanichie, Episcopul Romanului".

În partea de jos a foii 73 verso: "Această carte cu multe bunătăţi într-însa am plătit noi de s-au scris şi am dat-o la schitul nostru de la Neamţu, unde să cinsteşte praznicul Intrării în Biserică a Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, iar cine ar lua-o de acolo fără voie să fie afurisit. 7263 (1755), septembrie 10. Ioanichie Episcop Romanului".


2. Manuscrisul nr. 147 (Psaltire cu tâlcuire):
În partea de jos a foilor 1-12: "Dacă cineva fără frica lui Dumnezeu s-ar ispiti a o înstrăina de la schitul nostru ce să numeşte Vovidenia ori cu ce fel de mijlocire au din arhierei, au din domni, au din egumenii Mănăstirii Neamţului, au din călugări, au şi dintr-alţi străini, pentru unii ca aceia iată şi noi zicem să fie blestemaţi şi afurisiţi de Domnul Dumnezeu şi de Prea Curata Maica Sfinţiei Sale şi de 12 verhovnici Apostoli şi de 7 Sfinte Soboare şi de toţi sfinţii încă şi din darul arhieriei noastre ce ne-au dat Domnul Dumnezeu iarăşi să rămâie afurisiţi şi neiertaţi niciodinioară. Fierul, piatra, lemne şi alte materii neputrezitoare toate să putrezească şi să se topească, iar trupurile lor să stea întregi şi să aibă parte cu Iuda vânzătorul şi cu Arie şi cu jidovii carii strigau la răstignire asupra Domnului Hristos sângele Lui asupra noastră şi asupra feciorilor noştri şi procopsală în toată viaţa lor să nu aibă şi pentru adeverită încredinţare am iscălit leat 7269 (1761) iunie 30 Ioanichie Episcopul Romanului".

Manuscrisul de mai sus a fost scris între anii 1751—1753.


3. Manuscrisul nr. 148 (Varlaam şi Ioasaf):
"7272 (1764) iunie şi s-au isprăvit această carte de mine Dumitru, sluga părintelui Ioanichie, Episcopul Romanului".

La foaia 133 verso există însemnarea: "Când s-au scris această carte episcop Romanului era părintele vlădica Ioanichie carele au stăpânit 17 ani Episcopia Romanului şi am scris eu Dimitrie, fiind sluga sfinţiei sale aceasta, iar la Sfânta Mănăstire Precista era egumen sfinţia sa părintele Ioan, nepot părintelui vlădicăi dintr-a cărui poruncă s-au scris şi această sfântă carte ce să zice traiul şi viaţa părinţilor noştri lui Varlaam şi a lui Ioasaf fiul Împăratului Avenir de la India, pentru a căruia rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne spăşeşte. Amin."


4. Miscelaneu teologic:
Cuprinde:
1) foile 1-134: Învăţăturile monahale;
2) foile 134-145: "Proorocia Sfântului Părintelui nostru Methodie, arhiepiscopul Patarelor, pentru cele ce vor să fie în zilele cele de apoi";
3) foile 145-165: "Pravilă călugărească. Cuvinte din Pravilă scoase pentru călugări";
4) foile 165-203: "Pravilă bisericească. Cuvinte scoase din Pravila cea veche";

Are următoarele însemnări:
- fila 145: "Am scris această proorocie a Sfântului Methodie, Arhiepiscopul Pătarelor, pentru cele ce vor să fie în zilele de apoi, în anul 1837, în luna lui iunie, 11 zile. De Matheiu monahul";

- fila 204: "Această cărticică ce are întru sine cuvinte foarte folositoare de mântuirea sufletului o am scris-o eu, Matheiu monahul, munteanul, spre a mea veşnică pomenire, ca cine va vrea să o citească, numele meu să-l pomenească şi zică: milostivul Dumnezeu să-l ierte şi să-l miluiască pentru a voastră dragoste frăţească. Şi o sfârşiu de scris această cărticică în luna lui iulie în 20 de zile. Şi puseiu văleatul, la an: în anul 1837, într-o vineri, întru al noulea ceas din zi, fiind în schitul Vovidenii, aproape de Mănăstirea Neamţului".

Textul manuscrisului este scris cu cerneala neagră. Unele titluri şi iniţiale sunt scrise cu roşu. Legătura veche în piele se păstrează sub legătura modernă. A aparţinut Mitropolitului Moldovei Iosif Naniescu. A fost dăruit Academiei Române în anul 1894.


5. Manuscrisul nr. 72:
Este legat în tartaje de carton acoperite cu piele şi conţine 156 foi. Scrisul este îngrijit. Are câte 13 rânduri pe pagină. În josul primei foi se găseşte însemnarea discretă "Vovidenia".

Cuprins: Foaia de la început are însemnarea cu creion negru: "Slujba învierii, manuscris numărat în cele din inventar, 1939 A".

Este un manuscris de conţinut integral liturgic. Poate fi datat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea.

Aflăm din însemnările acestui manuscris că la Vovidenia exista o rânduială tipiconală deosebită care astăzi nu se mai practică nici în marile mănăstiri, nici în catedralele chiriarhale.


6. Manuscrisul nr. 75:
Este legat în tartaje de carton şi are cotorul şi colţurile din piele. Scris cu cerneală neagră şi roşie. Are 160 foi cu 12 rânduri pe pagină.

Are următoarea însemnare pe fila 1:

"Această carte ce se chiamă a Sfântului Isihie, preotul bisericii Ierusalimului ce are două sute şi trei de capete despărţite o am scris eu Mathei monahul. Pentru a mea trebuinţă şi folos în anul 1839, decembrie 30, fiind în Schitul Vovidenii, aproape de sfânta mănăstire a Neamţului, pe vremea stăreţiei lui chir Neonil, Mitropolit fiind Veniamin şi domnind Mihail voievod în Moldova, în Iaşi".

Acest manuscris cu scrisul foarte îngrijit a fost copiat de monahul Mathei din Schitul Vovidenia în anul 1839. Are conţinut filocalic, cu expresii de o veritabilă frumuseţe, înscriindu-se alături de preocupările filocalice ale altor vieţuitori nemţeni.


7. Manuscrisul nr. 50:
Este legat în tartaje de carton şi are uneori 16 rânduri pe pagină, alteori 19 şi chiar, în final, 23 rânduri.

Cuprinde slujba sfinţirii bisericii.

Însemnări: în josul foii a doua: "Această sfântă carte s-au prescris de părintele Vasile Ieroschimonahul Huşanu şi iaste a soborului stareţului Paisie, care carte să şadă pururea la strana bisericii cei mari Schitul Vovidenia de la care nimenea să nu îndrăznească a o răzlăţi cu chipurile furtişagului că fiindcă este carte bisericească numindu-se Târnosania bisericii va da seama înaintea lui Dumnezeu şi s-au prescris la anul 1805 ghenar 13 prin îndemnarea şi silinţa sfinţiei Sale părintelui Timotei duhovnic".

Manuscrisul este o copie după o tipăritură cuprinzând sfinţirea sau târnosirea bisericii. Datează din anul 1805. Prin scrisul foarte îngrijit, prin legătura elegantă demonstrează interesul pentru a se avea un exemplar deosebit.


8. Manuscrisul nr. 194:
Este legat în tartaje de scândură, iar la cotor are legături de piele în cinci secţiuni. Are 31 rânduri pe pagină şi 367 foi.

Însemnarea de pe verso foii 191 arată că manuscrisul a fost al Schitului Vovidenia. A fost scris în anul 1791 de monahul Nicolae de la Mănăstirea Neamţ. Cuprinde vieţile sfinţilor şi a fost copiat în timpul stareţului Paisie.


9. Manuscrisul nr. 184:
Este legat în tartaje de scândură, acoperit peste tot cu piele, cu scrierea îngrijită, dreaptă, mărişoară; are 524 foi.

Însemnări:
- la filele 1-2, cu litere chirilice şi cu cerneală neagră: "Această carte este a schitului Vovidenia";
- la fila 234: "martie 12 Erei Theodor păcătosul";
- la fila 249 cu cerneală neagră, cu litere chirilice şi cifre arabe: "1802 iulie 1, Theodor preot".

Acest manuscris a fost realizat între 1800-1802 de preotul ("Erei") Theodor "păcătosul". Fără a se indica unde s-a scris, manuscrisul a făcut parte din biblioteca Schitului Vovidenia. Cuprinde 53 de cuvântări şi câteva vieţi de sfinţi, cuvântările cele mai multe fiind la praznice. Începe cu o cuvântare la 8 septembrie şi se termină cu cea de la 29 august. Cel mai des folosiţi sunt Sfinţii Părinţi: Ioan Gură de Aur, Ioan Damaschin, Grigore de Nyssa, Atanasie cel Mare. La unele praznice sunt câte două, trei şi chiar patru cuvântări. Nu lipsesc nici cuvântările din Săptămâna Patimilor. Manuscrisul arată o râvnă deosebită pentru predicarea cuvântului lui Dumnezeu.


10. Manuscrisul nr. 116:
Este legat în tartaje de carton şi acoperit integral cu piele. Are 149 foi, cu 18 rânduri pe pagină.

Însemnări:
- fila 1: "În Schitul Vovidenia s-au scris";
- filele 16-19: "Este a obştei prea fericitului nostru părinte Paisie din Mănăstirea Neamţului";
- fila 148: "Această carte am scris eu Antonie petrecând între frăţimea preacinstitului părintelui nostru Paisie".

Cuprinde "Facerea" Stareţului Vasile de la Poiana Mărului despre "cercarea lucrării celei cu mintea".

A fost scris în Schitul Vovidenia de un vieţuitor în mediul paisian numit Antonie. Fără să avem vreun indiciu despre timp, putem spune că manuscrisul a fost realizat la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este un model al eleganţei, scris cu multă grijă, cu frumoase ornamentări şi cu mici explicaţii marginale.


11. Manuscrisul nr. 117:
Este legat în tartaje de carton şi are colţurile şi cotorul din piele; sunt câte 25 de rânduri pe pagină.

Însemnări:
- în josul foii de început: "Să se ştie de când am scris această carte eu singur cu mâna mea, când am fost singur în Mănăstire la Neamţu, într-o chilie pe margine la iaz şi atunci făcând altă rocodelie de obşte am scris şi această carte, Nathanail schimonah păcătos";

- la cuprins: "Cartea să chiamă Crinii ţarinii sau flori prea frumoase care s-au adunat din dumnezeiasca Scriptură pentru mântuirea sufletească şi s-au aşezat prin osteneala oareşicăruia bărbat binecredincios".

Între Sfinţii pe care îi aminteşte manuscrisul unii sunt ruşi. A fost scris în prima decadă a secolului al XIX-lea.


12. Manuscrisul nr. 34:
Este legat în tartaje de carton; acoperit cu piele. S-a folosit cerneală neagră şi roşie. Rânduri pe pagini 17-18. Are 35 foi.

Cuprinde slujba Sfântului Ierarh Spiridon.

A aparţinut Schitului Vovidenia unde se cânta după toată rânduiala această slujbă, sărbătoarea aceasta fiind unul dintre hramuri. Este foarte bine întreţinut.


13. Manuscrisul nr. 129:
Este legat în tartaje de carton cu cotor şi colţuri din piele. S-a folosit cerneală neagră şi roşie. Are 23 rânduri pe pagină.

Însemnare în josul foilor 1-3: "Această carte s-au dăruit de părintele Calistrat la Vovidenia ca să fie nemişcată din biserică -1804".

Cuprinsul: "învăţătură pentru cel ce va să primească călugăria, cum i se cade a se găti de seara când a doua zi la Liturghie va să se învrednicească a se îmbrăca în chipul îngeresc". Manuscrisul are 53 file şi este de conţinut strict liturgic-tipiconal. Aparţine începutului secolului al XIX-lea şi prin dăruirea către Schitul Vovidenia de pe vatra Mănăstirii Neamţ se vede preţuirea acestui schit.


14. Manuscrisul nr. 231:
Este legat în tartaje de carton şi acoperit peste tot cu piele. S-a folosit cerneală neagră şi roşie. Are 68 de foi cu 16 rânduri pe pagină.

Însemnare: "În numele Sfintei Treimi a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. S-au precis cărticica aceasta cu blagoslovenia sfinţiei sale părintelui nostru stareţ şi arhimandrit chir Neonil. Cu cheltuiala mănăstirii la anul 1834 decembrie 15, de păcătosul Irinarh monahul".

Fila 1 cuprinde rânduiala "Prohodului călugărilor". După cuprins manuscrisul este liturgic-tipiconal. A aparţinut Schitului Vovidenia.


15. Manuscrisul nr. 139:
Este legat în tartaje de carton, învelite peste tot cu pânză verde. Pe prima copertă există o etichetă octogonală: "Repertoriu". Are scrierea cursivă şi numerotarea cu cifre arabe. Conţine 100 de foi. Pe foaia întâi se vede o ştampilă în tuş: "Narcis Botoşineanul - arhiereu, 1881 august 16". Altă însemnare cu cerneală neagră: "Acest registru este din biblioteca P.S. Narcis Creţulescu din Mănăstirea Neamţu, 1901 mai 10".

Cuprinde multe însemnări interesante despre vieţuitori ai Schitului Vovidenia:
- fila 6: "Arsenie duhovnic Ghibănescu fost egumen la Schitul Vovidenia, + 1876 decembrie 25";
- fila 24: "Filoteiu, pustnicul schimonah de la schitul Vovidenia, + 1840 octombrie 3. Acesta au fost un bărbat mare în aschetism. Renumele lui au ajuns departe";
- fila 28 verso: "Ghenadie Placa Cămăraşul, +1866 august 15. Cel mai bogat la zilele lui, ctitor la biserica Vovidenia";
- fila 60: "Petru duhovnic, fost igumen la Vovidenia, bărbat cuvios, + 1867 iulie 14";
- fila 84: "Varsanufie schimonah, ucenicul pustnicului Filotei, + septembrie 5. Varsanufie pustnic mare la Vovidenia, bărbat sfânt".

Acest manuscris de dată mai recentă aminteşte numele a doi mari pustnici, a doi egumeni din secolul trecut şi a unui mare ctitor de la zidirea ultimei biserici a schitului. A aparţinut arhiereului Narcis Creţulescu care a fost foarte preocupat de istoria Mănăstirii Neamţ şi a schiturilor aflate sub ascultarea sa.

 
               
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de
Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.